Eram robit de propria mea viaţă
Ce o aveam primită din născare.
Purtam o haină grea şi învechită
Dar, nu-mi păsa, era binevenită.
Trăiam în bucuria-mi orbită de păcate
Vedeam că lucrurile merg bine, pe de-o parte,
Dar nu ştiam că ce faceam acuma
Va fi durerea, chinul, suferinta, moartea.
Rămas inert fară un pic de viaţă,
Mă chinuiam să ies la suprafaţă,
Mă afundam în întuneric şi mai tare.
Dar într-o zi, o forţă, o putere mare
M-a ridicat, m-a curăţat şi m-a salvat.
În veci să fie lăudat
Cel ce-a murit sus la calvar
Şi viaţă veşnică ne-a dat,
Caci a murit, si-a înviat
În slavă, ca un unic Împărat.
Mihai D.
luni, 17 octombrie 2011
Un suflet uitat
Un suflet uitat
Departe-a plecat
Ca lume să nu-l vadă.
Un suflet uitat
Și-așa intristat
Era ca să cadă.
Un suflet uitat
Mereu încercat
A fugit deodată.
Un suflet uitat
Sincer, vinovat
A uitat de Tată.
Tatăl iubitor
L-a gasit cu dor
Și l-a îmbrățișat
Grabnic l-a luat
Și l-a încununat.
Acum, e iertat
Săracul baiat
Și e și salvat.
El acum e fiu
E moștenitor
Are un popor
Are și o țară
Ce-l așteaptă sus.
O minune mare
S-a întâmplat cu el.
Prin credința în Domnul
Cerul a venit
Și el și-a gasit
Un loc, să dea rod
Unul, șase, opt...
Mulțumesc, o Tată,
Mulțumesc, o Fiu,
Mulțumesc și ție Duhule
Că ești viu.
Mulțumesc aevea pentru Trinitate,
Mulțumesc asemeni,
C-am scapat de moarte.
AMIN.
Gândurile unui supraviețuitor
La început, Dumnezeu a făcut cerurile și Pămantul.
Gen.1.1
De ce există Dumnezeu?
De ce a facut D-zeu cerurile si pămantul?
De ce a facut Dzeu omul?
De ce m-a facut D-zeu pe mine?
Astăzi mă gândesc din nou la aceste lucruri ce stau la baza existenței.
D-zeu există pentru că El există.
D-zeu exiată ca El sa se bucure de creația Sa.
El a făcut totul într-o armonie perfectă. El a făcut ca creația Sa să se regenereze și să evolueze.
El a făcut omul ca să se bucure de el și împreună cu el.
Omul a păcătuit, dar D-zeu a gasit soluția pentru a restabili legatura cu omul.
Fiul Săi, Isus Cristos a venit printre oameni, a trăit, a murit a invit și s-a înălțat iar la Tatăl.
De ce?
Pentru că D-zeu iubește creația Sa.
El a investit în om.
D-zeu nu acceptă păcatul.
Păcatul e o acțiune care e împotriva Lui. D-zeu e sfânt și vrea ca și creația Sa (omul), să se sfințească, să fie așa cum era la început Adam și Eva înainte de cadere.
D-zeu vrea ca eu sa fiu sfânt.
D-zeu vrea ca eu sa nu mă împotrivesc Lui.
D-zeu vrea ca eu sa fiu ca un copil ascultătorfață de tatăl lui.
D-zeu vrea ca eu să mă apropii de El, să Îl cunosc mai mult, pentru a-L iubi mai mult.
D-zeu vrea ca eu să trăiesc pentru El, nu pentru mine, pentru ca eu voi fi împlinit prin aces lucru.
D-zeu vrea ca eu sa-i iubesc pe cei din jurul meu și să-i accept asa cum sunt ei.
- Doamne ajută-mă să conștientizez cum sunt cu adevărat, ce greșesc, ce nu fac îndeajuns, ce omit să fac, și să vin în fața Ta să recunosc aceste lucruri, să-mi cer iertare și să ma schimb în bine.
- Doamne ajută-mă să mă curățesc prin sângele sfânt a lui Isus, care spală orice nelegiuire a mea, să fiu împăcat cu Tine, să simt dragostea Ta, îmbrățișarea și acceptarea Ta, să simt bucuria de a fi reprimit și iubit de Tine.
DA, Tu mi-ai arătat în aceste zile cât de diferiți suntem unii față de alții, dar Tu vrei ca noi, copiii tăi sa ne iubim (acceptăm) unii pe alții.
De ce nu păutem accepta (iubi) pe toți, ci facem diferențe?
Suntem oare părtinitori?
Suntem oare centrați pe folosul nostru personal?
Iartă-mă că și eu am gâmdit așa.
De ce oare suntem frustrați că nu putem face un lucruașa cum îl fac alții?
Pentru că nu înțelegem ca D-zeu ne-a făcut mădulare diferite.
De ce oare nu acționăm (nu luăm inițiativa) atunci când am gandit că trebuie făcut un lucru?
Pentru că ne e frică sau poate credem că alții ne-ar judeca pentru ce am facut, sau poate suntem delăsători.
De e oare nu reușim să spunem ceea ce nu ne convine, celui care ne-a deranjat cu ceva?
Pentru că ne e teamă de cum va reacționa sau cum s-ar comporta cealaltă persoană, după aceea.
De ce oare câteodată nu reușimsă învățăm ceva ce poate nu am reuși să prindem bine, sau nu ne preocupăm ca și cei ce nu știu să îl învețe?
Poate pentru că suntem egoiști sau poate că nici nu ne interesează ca cei de lângă noi să știe mai mult decât noi. Suntem poate într-un fel de competiție...
Oare de ce se întâmplă toate aceste lucruri?
Pentru ca ne centrăm de multe ori pe noi înșine, pentru ca noi credem că ceva e bun sau nu, pentru că noi suntem cei care trebuie să primim, pentru ca noi suntem cei care trebuie să ni se dea întâietate și poate credem de multe ori că noi le știm pe toate și facem totul bine.
Cred că D-zeu când vede toate acestea la noi se și amuză, dar cred că e și trist pentru că nu ne mai uităm la El.
Avem exemplul Lui, pe Isus;
Avem Cuvântul Lui – Biblia;
Avem salvarea de la Fiul, și totuși suntem centrați pe noi, ca și cum noi am fi D-zeu. Noi conducem corabia vieții noastre.
Doamne ajută-mă să mă las condus de Tine, să mă las prin credință în mâna Ta, ca să ajung la ținta care este Cerul Tău. În numele sfânt a lui Isus. AMIN.
Mulțumiri
- Aduc mulțumiri lui D-zeu pentru că mi-a înlesnit să ajung în această tabără-curs, deoarece am învățat o nouă lecție de viată ( practică și spirituală).
- Aduc mulțumiri organizatorilor acestei tabere, care au făcut ca noi participanții să fim conectați total în ceea ce aveam de învățat fără a ne preocupa de alte lucruri.
- Aduc mulțumiri și liderilor de echipe, care au și-au dat tot interesul si aportul lor la buna desfășurare a activităților și la supervizarea noastră pe tot timpul cursului.
Gen.1.1
De ce există Dumnezeu?
De ce a facut D-zeu cerurile si pămantul?
De ce a facut Dzeu omul?
De ce m-a facut D-zeu pe mine?
Astăzi mă gândesc din nou la aceste lucruri ce stau la baza existenței.
D-zeu există pentru că El există.
D-zeu exiată ca El sa se bucure de creația Sa.
El a făcut totul într-o armonie perfectă. El a făcut ca creația Sa să se regenereze și să evolueze.
El a făcut omul ca să se bucure de el și împreună cu el.
Omul a păcătuit, dar D-zeu a gasit soluția pentru a restabili legatura cu omul.
Fiul Săi, Isus Cristos a venit printre oameni, a trăit, a murit a invit și s-a înălțat iar la Tatăl.
De ce?
Pentru că D-zeu iubește creația Sa.
El a investit în om.
D-zeu nu acceptă păcatul.
Păcatul e o acțiune care e împotriva Lui. D-zeu e sfânt și vrea ca și creația Sa (omul), să se sfințească, să fie așa cum era la început Adam și Eva înainte de cadere.
D-zeu vrea ca eu sa fiu sfânt.
D-zeu vrea ca eu sa nu mă împotrivesc Lui.
D-zeu vrea ca eu sa fiu ca un copil ascultătorfață de tatăl lui.
D-zeu vrea ca eu să mă apropii de El, să Îl cunosc mai mult, pentru a-L iubi mai mult.
D-zeu vrea ca eu să trăiesc pentru El, nu pentru mine, pentru ca eu voi fi împlinit prin aces lucru.
D-zeu vrea ca eu sa-i iubesc pe cei din jurul meu și să-i accept asa cum sunt ei.
- Doamne ajută-mă să conștientizez cum sunt cu adevărat, ce greșesc, ce nu fac îndeajuns, ce omit să fac, și să vin în fața Ta să recunosc aceste lucruri, să-mi cer iertare și să ma schimb în bine.
- Doamne ajută-mă să mă curățesc prin sângele sfânt a lui Isus, care spală orice nelegiuire a mea, să fiu împăcat cu Tine, să simt dragostea Ta, îmbrățișarea și acceptarea Ta, să simt bucuria de a fi reprimit și iubit de Tine.
DA, Tu mi-ai arătat în aceste zile cât de diferiți suntem unii față de alții, dar Tu vrei ca noi, copiii tăi sa ne iubim (acceptăm) unii pe alții.
De ce nu păutem accepta (iubi) pe toți, ci facem diferențe?
Suntem oare părtinitori?
Suntem oare centrați pe folosul nostru personal?
Iartă-mă că și eu am gâmdit așa.
De ce oare suntem frustrați că nu putem face un lucruașa cum îl fac alții?
Pentru că nu înțelegem ca D-zeu ne-a făcut mădulare diferite.
De ce oare nu acționăm (nu luăm inițiativa) atunci când am gandit că trebuie făcut un lucru?
Pentru că ne e frică sau poate credem că alții ne-ar judeca pentru ce am facut, sau poate suntem delăsători.
De e oare nu reușim să spunem ceea ce nu ne convine, celui care ne-a deranjat cu ceva?
Pentru că ne e teamă de cum va reacționa sau cum s-ar comporta cealaltă persoană, după aceea.
De ce oare câteodată nu reușimsă învățăm ceva ce poate nu am reuși să prindem bine, sau nu ne preocupăm ca și cei ce nu știu să îl învețe?
Poate pentru că suntem egoiști sau poate că nici nu ne interesează ca cei de lângă noi să știe mai mult decât noi. Suntem poate într-un fel de competiție...
Oare de ce se întâmplă toate aceste lucruri?
Pentru ca ne centrăm de multe ori pe noi înșine, pentru ca noi credem că ceva e bun sau nu, pentru că noi suntem cei care trebuie să primim, pentru ca noi suntem cei care trebuie să ni se dea întâietate și poate credem de multe ori că noi le știm pe toate și facem totul bine.
Cred că D-zeu când vede toate acestea la noi se și amuză, dar cred că e și trist pentru că nu ne mai uităm la El.
Avem exemplul Lui, pe Isus;
Avem Cuvântul Lui – Biblia;
Avem salvarea de la Fiul, și totuși suntem centrați pe noi, ca și cum noi am fi D-zeu. Noi conducem corabia vieții noastre.
Doamne ajută-mă să mă las condus de Tine, să mă las prin credință în mâna Ta, ca să ajung la ținta care este Cerul Tău. În numele sfânt a lui Isus. AMIN.
Mulțumiri
- Aduc mulțumiri lui D-zeu pentru că mi-a înlesnit să ajung în această tabără-curs, deoarece am învățat o nouă lecție de viată ( practică și spirituală).
- Aduc mulțumiri organizatorilor acestei tabere, care au făcut ca noi participanții să fim conectați total în ceea ce aveam de învățat fără a ne preocupa de alte lucruri.
- Aduc mulțumiri și liderilor de echipe, care au și-au dat tot interesul si aportul lor la buna desfășurare a activităților și la supervizarea noastră pe tot timpul cursului.
GÂNDURI
Orice lucru care îl facem are un mesaj de transmis și o implicație afectivă în viața celor din jur.
Iubirea, este un sentiment ce nu cunoaște persoana întâi.
Numai când încercăm să ne gndim la veșnicie inima noastră tresaltă de bucurie.
Chiar acum, este cineva care se gândește la tine și vrea ca și tu să te gândești la ea.
SALA DE MESE
O, sală pătrată,
Cochet înflorată
Devine, să zicem …
Un loc de paradă,
Un loc unde semenii
Se strâng, vând, cumpără, chiar prepară
Vise, ce sunt scrise
De actori anonimi.
Lângă mine stă o doamnă serioasă,
Ce se uită … nu ştiu exact unde.
In faţa mea un bărbat cu barbă
Mestecă ceva, dar nu-mi dau seama ce.
Oamenii vorbesc unii cu alţii,
Îşi povestesc întâmplări uitate deja.
E un murmur absurd, continuu, nedesluşit,
Dar eu privesc tăcut, vreau să vorbesc,
Dar ceva îmi spune să tac.
Domnul din faţa mea îi spune doamnei de lângă mine:
„- Doamnă, care sunt visele dumneavoastră?”
„Visele mele sunt formate din culori”, răspunse doamna.
„De exemplu:
Galbenul e un vis vesel, iubăreţ, e ca un copilaş;
Roşul e un vis un pic mai serios, mai elegant, mai stilat, mai bine colorat;
Albastrul e un vis sentimental, nostalgic, boem, lui aşa îi place să fie, şi uneori e şi timid;
Verdele e un vis care plânge tot timpul, nu-l pot potoli, când îi vine, greu îl astâmperi;
Rozul e ca şi argintul viu, n-are stare, e tot timpul în mişcare.”
„Doamnă, nu înţeleg cum puteţi visa culori vii?, spuse mirat bărbatul.
Doamna râde J
„- Dar ce, nu credeţi că-s vii?
Tocmai v-am zis ce face fiecare.”
„- Domnule dragă, să vă spun secretul meu.”, spuse doamna.
„Eu nu pot trăi fără vise.
Aceste vise îmi dau viaţă
O viaţă promisă,
O viaţă cu sens.
Cred că dacă nu am să mai visez,
Am să demisionez din această viaţă.”
„Care viaţă?”, întreabă domnul.
„Aceasta de care dumneata nu te poţi bucura,
Pentru că nu poţi visa nimic”
Domnului începu să-i curgă lacrimi
Din ochii lui scânteetori si negri.
„- Doamnă, vă cerşesc cel mai mic vis posibil, să am şi eu parte de el.
Vă rog, vă implor!!!”
Doamna îi răspunse:
„- Domnule dragă, gândiţi-vă doar la culorile curcubeului şi veţi visa, ce vă doreşte inima.”
M-am ridicat şi am plecat purtat de gânduri…
MDDOR
Cochet înflorată
Devine, să zicem …
Un loc de paradă,
Un loc unde semenii
Se strâng, vând, cumpără, chiar prepară
Vise, ce sunt scrise
De actori anonimi.
Lângă mine stă o doamnă serioasă,
Ce se uită … nu ştiu exact unde.
In faţa mea un bărbat cu barbă
Mestecă ceva, dar nu-mi dau seama ce.
Oamenii vorbesc unii cu alţii,
Îşi povestesc întâmplări uitate deja.
E un murmur absurd, continuu, nedesluşit,
Dar eu privesc tăcut, vreau să vorbesc,
Dar ceva îmi spune să tac.
Domnul din faţa mea îi spune doamnei de lângă mine:
„- Doamnă, care sunt visele dumneavoastră?”
„Visele mele sunt formate din culori”, răspunse doamna.
„De exemplu:
Galbenul e un vis vesel, iubăreţ, e ca un copilaş;
Roşul e un vis un pic mai serios, mai elegant, mai stilat, mai bine colorat;
Albastrul e un vis sentimental, nostalgic, boem, lui aşa îi place să fie, şi uneori e şi timid;
Verdele e un vis care plânge tot timpul, nu-l pot potoli, când îi vine, greu îl astâmperi;
Rozul e ca şi argintul viu, n-are stare, e tot timpul în mişcare.”
„Doamnă, nu înţeleg cum puteţi visa culori vii?, spuse mirat bărbatul.
Doamna râde J
„- Dar ce, nu credeţi că-s vii?
Tocmai v-am zis ce face fiecare.”
„- Domnule dragă, să vă spun secretul meu.”, spuse doamna.
„Eu nu pot trăi fără vise.
Aceste vise îmi dau viaţă
O viaţă promisă,
O viaţă cu sens.
Cred că dacă nu am să mai visez,
Am să demisionez din această viaţă.”
„Care viaţă?”, întreabă domnul.
„Aceasta de care dumneata nu te poţi bucura,
Pentru că nu poţi visa nimic”
Domnului începu să-i curgă lacrimi
Din ochii lui scânteetori si negri.
„- Doamnă, vă cerşesc cel mai mic vis posibil, să am şi eu parte de el.
Vă rog, vă implor!!!”
Doamna îi răspunse:
„- Domnule dragă, gândiţi-vă doar la culorile curcubeului şi veţi visa, ce vă doreşte inima.”
M-am ridicat şi am plecat purtat de gânduri…
MDDOR
Abonați-vă la:
Postări (Atom)