SALA DE MESE

O, sală pătrată,
Cochet înflorată
Devine, să zicem …
Un loc de paradă,

Un loc unde semenii
Se strâng, vând, cumpără, chiar prepară
Vise, ce sunt scrise
De actori anonimi.

Lângă mine stă o doamnă serioasă,
Ce se uită … nu ştiu exact unde.
In faţa mea un bărbat cu barbă
Mestecă ceva, dar nu-mi dau seama ce.

Oamenii vorbesc unii cu alţii,
Îşi povestesc întâmplări uitate deja.
E un murmur absurd, continuu, nedesluşit,
Dar eu privesc tăcut, vreau să vorbesc,

Dar ceva îmi spune să tac.
Domnul din faţa mea îi spune doamnei de lângă mine:
„- Doamnă, care sunt visele dumneavoastră?”
„Visele mele sunt formate din culori”, răspunse doamna.
„De exemplu:
Galbenul e un vis vesel, iubăreţ, e ca un copilaş;
Roşul e un vis un pic mai serios, mai elegant, mai stilat, mai bine colorat;
Albastrul e un vis sentimental, nostalgic, boem, lui aşa îi place să fie, şi uneori e şi timid;
Verdele e un vis care plânge tot timpul, nu-l pot potoli, când îi vine, greu îl astâmperi;
Rozul e ca şi argintul viu, n-are stare, e tot timpul în mişcare.”
„Doamnă, nu înţeleg cum puteţi visa culori vii?, spuse mirat bărbatul.
Doamna râde J
„- Dar ce, nu credeţi că-s vii?
Tocmai v-am zis ce face fiecare.”

„- Domnule dragă, să vă spun secretul meu.”, spuse doamna.
„Eu nu pot trăi fără vise.
Aceste vise îmi dau viaţă
O viaţă promisă,

O viaţă cu sens.

Cred că dacă nu am să mai visez,
Am să demisionez din această viaţă.”
„Care viaţă?”, întreabă domnul.

„Aceasta de care dumneata nu te poţi bucura,
Pentru că nu poţi visa nimic”
Domnului începu să-i curgă lacrimi
Din ochii lui scânteetori si negri.
„- Doamnă, vă cerşesc cel mai mic vis posibil, să am şi eu parte de el.

Vă rog, vă implor!!!”
Doamna îi răspunse:

„- Domnule dragă, gândiţi-vă doar la culorile curcubeului şi veţi visa, ce vă doreşte inima.”



M-am ridicat şi am plecat purtat de gânduri…

MDDOR